Discriminarea la locul de munca poate fi definita ca fiind diferentierea anumitor persoane bazata pe caracteristici legate de rasa, religie, varsta, gen, orientare sexuala, statutul militar, dizabilitate sau alte factori similare. Oricare dintre aceste caracteristici poate fi folosita ca factor motiv al acordarii unui tratament diferentiat la locul de munca.
Ea se refera la nu numai accesul la locul de munca sau promovarile angajatilor, ci si orice forma a tratarii diferite a persoanelor din acelasi colectiv din punct de vedere al locului de munca. Acest articol urmareste sa exploreze istoria discutiei cu privire la discriminarea la locul de munca, cum se manifesta in prezent si ce se poate face pentru a o preveni.
I. Istoria Discriminarii la Locul de Munca
Discriminarea la locul de munca poate fi urmarita inapoi, in timp, la cativa ani inainte de 1880. Pe atunci, multi muncitori necalificati au fost exclusi din birourile si uzinele care ofereau invatare profesionala, privilegiind muncitorii alesi in baza unei anumite apartenente etnice sau religioase. La acel moment, majoritatea muncitorilor care faceau parte din elita, erau asociati cu titlul de proprietar de afaceri si erau cunoscuti ca membri ai unor grupuri etnice si religioase speciale.
De asemenea, calificarile profesionale barbatiilor si femeilor erau diferentiate. Astfel, in timp ce barbatii aveau posibilitatea sa obtina posturi si pozitii superioare in cadrul companiilor, femeile erau restranse sa mearga doar pe pozitii inferioare sau chiar sa fie respinse de locuri de munca. Asadar, discriminarea la locul de munca a fost prezenta inca din primii ani ai existentei ei.
In anii 1920, primul audit al locului de munca pentru a descoperi discriminarea la locul de munca a fost efectuat de o delegatie federala, care viziteaza unitatile industriale din New Jersey. Auditul a constatat ca locurile de munca au oferit tratament diferit barbatiilor si femeilor. Mai tarziu, guvernul federal a lansat sute de legi si reguli pentru a opri discriminarea si pentru a proteja drepturile angajatilor de diferite sexe, etnii si orientari.
Unii dintre cei mai importanti experimentatori ai planurilor antic discriminatory si ai legelor privind discriminarea au fost cultele si bisericile. Ei vedeau discriminarea drept o incalcare a principiilor biblice si s-au opus acestei practici, prin sustinerea persoanelor si grupurilor discriminate si prin popularizarea stilului de activitate.
Cu toate astea, discriminarea la locul de munca a continuat sa existe si in prezent, chiar daca exista o paleta mai larga de lege si reglementari care sa o impiedice.
II. Cum se manifesta Discriminarea la Locul de Munca in Prezent
Discriminarea la locul de munca exista inca si se manifesta in multe forme. Unele dintre cele mai comune forme de discriminare prezente in zilele noastre includ:
• Discriminarea de rasa – Aceasta se refera la tratarea nerepectuoasa bazata pe rasa sau etnie si este ilegala in toate tarile lumii.
• Discriminarea de gen – Acest lucru face referire la tratarea nerespectuoasa sau lipsa de egalitate intre sexe si poate include contructii si practici la locul de munca care indemnizeaza mai bine anumite categorii de angajati.
• Discriminarea religioasa – Aceasta face referire la respingerea sau tratarea nerespectuoasa a persoanelor care au o anumita religie sau credinta. Este ilegala in majoritatea tarilor.
• Discriminarea de varsta – Aceasta face referire la tratarea necespectuoasa sau refuzarea angajarii persoanelor considerate prea tinere sau prea dese.
• Discriminarea de orientare sexuala – Aceasta presupune respingerea, excluderea sau tratamentul nerespectuos al persoanelor din cauza sexului lor.
• Discriminarea de statut militar – Acest lucru poate include tratamentul nerespectuos sau discriminarea angajatilor care au urmat o perioada de serviciu militar obligatoriu.
• Discriminarea de dizabilitate – Se refera la tratarea nerespectuoasa a persoanelor mai putin capabile din cauza bolii sau a unui handicap fizic.
•Discriminarea salariala – Aceasta se refera la diferentele de salarizare intre salariatii de acelasi rol in functie de anumite criterii, cum ar fi rasa, genul, varsta sau orientare sexuala.
III.Cum prevenim Discriminarea la Locul de Munca
Discriminarea la locul de munca este interzisa in majoritatea tarilor, dupa cum arata legea si aceste reguli si legea trebuie aplicate si respectate cu strictete.
Cu toate acestea, exista si alte modalitati prin care angajatorii pot preveni discriminationa la locul de munca si sa creeze un mediu prietenos pentru toate persoanele oferind, de exemplu:
• O cultura organizationala care sa se concentreze pe diversitate si sa fomenteze justitia si egalitatea;
• Politici si practici corecte si echitate pentru toate angajatii, indiferent de rasa, gen, aspect fizic sau alti factori;
• Educatie si training corespunzator angajatilor in materia egalitatii si diversitatii si a drepturilor angajatilor;
•Canale de comunicare intre angajati si manageri pentru a oferi angajatilor oportunitatea de a se exprima si de a face obiectii;
• Evalueaza regulat angajatii si promotiile pentru a preveni aparitia discriminarii;
•Consiliere si sprijin counseling pentru angajati pentru a preveni conflictele si protectia angajatilor impotriva violarii regulilor.
Angajatorii ar trebui sa ia mai multe masuri pentru a preveni discriminarea la locul de munca si pentru a asigura un mediul de lucru adecvat si echitabil pentru toti angajatii. O companie cu un mediu de lucru divers si inclusiv va avea un avantaj strategic si va castiga mai multa respect din partea membrilor sai de companie.
